Despre procedura de contestare, modificare și anulare a certificatului de urbanism eliberat în vederea obținerii unei autorizații de construire
Certificatul de urbanism este reglementat de Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004.
Articolul 6 al legii definește certificatul de urbanism drept un act de informare emis de autoritățile competente ale statului, contrar unei autorizații de construire ce face obiectul de reglementare al aceleiași legi și care are natura juridică a unui act administrativ.
Drept urmare anularea acestuia ar fi posibilă doar odată cu anularea autorizației de construcție în vederea căruia a fost emis, urmându-se procedura reglementată de art. 8 al Legii nr. 554 din 2 decembrie 2004 privind contenciosului administrativ publicată în M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului, în practică au apărut opinii contradictorii, ajungându-se la o distincție în ceea ce privește certificatul de urbanism ce nu afectează drepturile persoanei ce urmează a-l utiliza și certificatul de urbanism care limitează sau chiar anulează dreptul de a construi.
Astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat instanța supremă cu recurs în interesul legii având ca obiect posibilitatea efectuării controlului de legalitate, pe cale separată asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus interdicția de a construi sau care conține alte limitări.
În consecință, ICCJ a stabilit prin Decizia nr. 25/2017 publicată în M. Of. 194/02.03.2018 faptul că un certificat de urbanism poate face obiectul unei acțiuni judiciare conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În consecință, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un certificat de urbanism, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă formulată în vederea modificării sau anulării certificatului astfel emis sau care nu a primit niciun răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Astfel, certificatul de urbanism, chiar și cu natura juridică a unui act de informare, poate face obiectul unei acțiuni în justiție prin care să se solicite instanței obligarea emitentului la anularea actului și repararea pagubei, dar numai dacă prin conținutul său interzice construirea ori conține alte limitări.
În ceea ce privește obligativitatea procedurii prealabile de transmitere a unei plângeri emitentului în vederea anulării sau modificării certificatul de urbanism, având în vedere faptul că ICCJ prin Decizia sus-menționată a stabilit aplicabilitatea în integralitate a procedurii prevăzute la art. 8 din legea aplicabilă, articol ce menționează și condiția procedurii prealabile, această va fi aplicabilă chiar dacă în cauză nu este vorba de un act administrativ.