Printre modificările aduse de această nouă reglementare se numără posibilitatea demarării unei medieri între debitor și organul fiscal, la propunerea debitorului după începerea executării silite a acestuia la cererea organului fiscal.
Art. 2301 Cod fiscal, proaspăt introdus de această lege, prezintă scopul acestei medieri dintre debitor și organul fiscal. Astfel, conform alin. (3) al articolului menționat procedura de mediere constă în: a) clarificarea întinderii obligației fiscale înscrise în somație, dacă respectivul debitor are obiecții cu privire la aceasta; b) analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.
În ceea ce privește poziționarea temporală a acestei proceduri, medierea poate fi propusă de către debitor, după începerea executării silite prin comunicarea somației către acesta din urmă, în 15 zile de la comunicarea acesteia.
Conform noului art. 230 alin. (2) al Codului fiscal, somația transmisă cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, indicarea consecințelor nerespectării acesteia, precum și posibilitatea de a intra într-o procedură de mediere.
Dorința de a demara procedura medierii este transmisă organului fiscal printr-o notificare scrisă la care se anexează documente și informații care să susțină situația economică și financiară a debitorului.
Obligația de a organiza procedura de mediere este în sarcina organului fiscal, care în termen de maximum 10 zile de la primirea acestei notificării de la debitor trebuie să stabilească întâlnirea cu acesta din urmă.
Pe perioada medierii, executarea silită nu poate continua, cu toate acestea organul fiscal are posibilitatea de a cere instituirea unor măsuri asigurătorii prevăzute de art. 213 Cod fiscal.
În cadrul medierii, debitorul poate ridica obiecțiuni cu privire la suma înscrisă în somație ori poate cerere înlesniri la plată precum eșalonarea plății, amânarea acesteia, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.
Cele stabilite în urma întâlnirii sunt consemnate într-un proces verbal.
Conform noului art. 2301 alin. (5) Cod fiscal, în situația în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită.
În concluzie, dacă există nelămuriri cu privire la întinderea obligației înscrise în somație ori, având în vedere situația sa economică și financiară, debitorul dorește negocierea unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv acordarea unor înlesniri la plată, noile prevederi oferă contribuabilului posibilitatea de a negocia aceste aspecte în mod direct cu organul fiscal.
Astfel, debitorul, pe lângă căile legale de contestare a titlului executoriu, poate demara în primă fază procedura medierii, având în vedere celeritatea pe care această cale o oferă.