Procedura de transcriere în România a actelor de stare civilă – căsătorie și divorț – este o procedură administrativă care este reglementată atât prin dispoziții naționale, cât și de dispoziții internaționale.
Pentru început facem o distincție clară între înscrierea unui act de stare civilă și transcrierea unui act de stare civila.
Transcriere unui act de stare civilă există atunci când titularul certificatului de căsătorie se adresează Primăriei de la ultimul domiciliu din România sau, dacă nu a existat un domiciliu anterior în România (cazul persoanelor care au redobândit cetățenia română), Primăriei sectorului 1 București, pe când înscrierea este atunci când titularul certificatului se adresează unei misiuni diplomatice sau oficiu consular de carieră din aceeași țară în care a avut loc fapta de stare civilă.
În temeiul Regulamentul european privind promovarea liberei circulații a cetățenilor, care este de directă aplicare în statele membre ale Uniunii Europene, începând cu data de 16 februarie 2019 anumite documente oficiale și copiile lor certificate sunt scutite de obligația de legalizare și de formalitatea apostilei pentru a fi utilizate în Statele membre ale Uniunii Europene.
Transcrierea certificatului de căsătorie:
- Actele necesare transcrierii certificatului de căsătorie:
Cererea de transcriere trebuie să fie însoțită de următoarele documente:
a. certificatul de căsătorie, eliberat de autoritățile străine – în original și copie;
b. Traducerea legalizată a certificatului de căsătorie, în original şi copie.
b.1. în situația în care căsătoria a fost încheiată într-un stat membru UE sau într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei, este necesară doar traducerea legalizată a certificatului de căsătorie, autentificată în țară de notarul public, sau în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din țara respectivă sau de un notar public străin – în original și copie sau formular standard multilingv în copie și original;
- dacă traducerea a fost întocmită de un notar public dintr-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga, atunci traducerea legalizată trebuie apostilată;
- dacă traducerea a fost întocmită de un notar public care nu se află nici în stat membru UE, nici într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei și nici într-un stat semnatar ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961, atunci traducerea legalizată trebuie supralegalizată;
b.2. în situația în care căsătoria s-a încheiat într-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga, certificatul de căsătorie împreună cu traducerea legalizată a acestuia se vor apostila;
b.3. în situația în care căsătoria nu a fost încheiată în niciuna din statele menționate la b.1 și b.2., certificatul de căsătorie împreună cu traducerea legalizată a acestuia se va supralegaliza.
c. documentul prin care se face dovada cetățeniei române și a ultimului domiciliu din România a cetățenilor români cu domiciliul în străinătate – în original și copie;
d. un act de identitate – în original și copie.
Dovada identităţii se va realiza:
- cetăţenii români cu domiciliul în România: se vor legitima cu buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
- cetăţenii români cu domiciliul în străinătate: se vor legitima cu paşaport în care este înscris statutul CRDS;
- cetăţenii apatrizi? se vor legitima cu paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz;
- cetăţenii Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European: se vor legitima cu documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;
- cetăţenii străini din statele terţe: se vor legitima cu paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României
e. declarație notarială făcută de titularul actului (soțul cetățean român) că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstruit;
f. declarații notariale, din partea ambilor soți, dacă sunt cetățeni români, sau numai a soțului cetățean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situația în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soților după căsătorie;
g. dovada regimului matrimonial ales de soți și a legii aplicabile (în cazul în care se încheie după 1 octombrie 2011);
g.1. în situația în care căsătoria a fost încheiată într-un stat membru UE sau într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei, este necesară doar traducerea legalizată a dovezii regimului matrimonial, autentificată în țară de notarul public, sau în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din țara respectivă sau de un notar public străin – în original și fotocopie;
g.2. în situația în care căsătoria s-a încheiat într-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga dovada regimului matrimonial împreună cu traducerea legalizată a acesteia se vor apostila;
g.3. în situația în care căsătoria nu a fost încheiată în niciuna din statele menționate la g.1 și g.2., dovada regimului matrimonial împreună cu traducerea legalizată a acesteia se va supralegaliza.
h. dovada de desfacere a căsătoriei anterioare (dacă este cazul);
h.1.în situația în care căsătoria a fost încheiată într-un stat membru UE sau într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei, este necesară doar traducerea legalizată a dovezii de desfacere a căsătoriei anterioare, autentificată în țară de notarul public, sau în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din țara respectivă sau de un notar public străin – în original și copie;
h.2. în situația în care căsătoria s-a încheiat într-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 dovada de desfacere a căsătoriei anterioare împreună cu traducerea legalizată a acesteia se vor apostila;
h.3. în situația în care căsătoria nu a fost încheiată în niciuna din statele menționate la h.1 și h.2., dovada de desfacere a căsătoriei anterioare împreună cu traducerea legalizată a acesteia se va supralegaliza.
Apostila se va obține de la autoritățile competente din statul strain semnatar al Convenției de la Haga, pentru actele oficiale întocmite în țara respectivă.
Supralegalizarea presupune existența a trei ștampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ștampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ștampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ștampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcția Relații Consulare.
- Cine poate face cererea de transcriere a certificatului de căsătorie?
Cererea de transcriere se face poate face personal de cel ce dorește a-i fi transcris certificatul sau prin mandatar cu procură specială autentificată. Dacă se realizează prin mandatar, mandatarul:
- fie va avea procură notarială, întocmită în fața unui notar public român;
- fie va avea procură întocmită la o misiune diplomatică sau oficiu consular român de pe teritoriul statului străin;
- fie va avea o procură emisă de un notar dintr-un stat străin – în acest caz, trebuie făcută următoarea distincție:dacă procura a fost întocmită de un notar public dintr-un stat membru UE sau într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei, aceasta procură va fi doar tradusă legalizat; dacă procura a fost întocmită de un notar public dintr-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga, atunci procura împreună cu traducerea legalizată a acesteia trebuie apostilate; dacă procura a fost întocmită de un notar public care nu se află nici în stat membru UE, nici într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei și nici într-un stat semnatar ale Convenției de la Haga, atunci procura împreună cu traducerea legalizată a acesteia trebuie supralegalizate;
- Termenul în care poate fi formulată cererea de transcriere:
Cetățeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în țară sau de la primirea din străinătate a certificatului de stare civilă, să ceară transcrierea acestuia.
Pentru cei care au dobândit sau redobândit cetățenia română în condițiile art. 10 și art. 11 din Legea 21/1991, cererea de transcriere se va depune în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România.
- Unde se va depune cererea de transcriere?
Cererea de transcriere a certificatului de căsătorie împreună cu documentele menționate la pct. 1 se vor depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază titularul certificatului.
Transcrierea hotărârii de divorț în cazul în care desfacerea căsătoriei s-a dispus în străinătate:
- Acte necesare înscrierii mențiunii de divorț:
Cererea de înscriere a mențiunii de desfacere a căsătoriei trebuie însoțită de următoarele documente:
a. Hotărârea judecătorească străină, definitivă și irevocabilă, în original şi în copie;
b. Traducerea legalizată a hotărârii judecătorești, în original şi în copie;
b.1. în situația în care căsătoria a fost desfăcută într-un stat membru UE sau într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei, este necesară doar traducerea legalizată a hotărârii de divorț, autentificată în țară de notarul public, sau în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din țara respectivă sau de un notar public străin, întrucât aceste hotărâri produc efecte de plin drept pe teritoriul României;
- dacă traducerea a fost întocmită de un notar public dintr-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga, atunci traducerea legalizată trebuie apostilată;
- dacă traducerea a fost întocmită de un notar public care nu se află nici în stat membru UE, nici într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei și nici într-un stat semnatar ale Convenției de la Haga, atunci traducerea legalizată trebuie supralegalizată;
b.2. în situația în care căsătoria a fost desfăcută într-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga hotărârea de divorț împreună cu traducerea legalizată a acesteia se vor apostila;
b.3. în situația în care căsătoria nu a fost desfăcută în niciuna din statele menționate la b.1 și b.2., hotărârea de divorț împreună cu traducerea legalizată a acesteia se va supralegaliza.
c. sentința de recunoaștere în România a hotărârea de divorț – pentru situațiile în care:căsătoria a fost desfăcută într-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga sau într-un stat care nu este nici stat membru UE, nici stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei și nici stat semnatar ale Convenției de la Haga – în original şi în copie;
d. certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie al persoanei pentru care se solicită înscrierea menţiunii – în original şi în fotocopie;
e. Documentele cu care se face dovada identităţii, în original şi copie;
Dovada identităţii se va realiza:
- cetăţenii români cu domiciliul în România se vor legitima cu buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
- cetăţenii români cu domiciliul în străinătate se vor legitima cu paşaport în care este înscris statutul CRDS;
- cetăţenii apatrizi se vor legitima cu paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz;
- cetăţenii Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European se vor legitima cu documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;
- cetăţenii străini din statele terţe se vor legitima cu paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României;
f. Declaraţii autentificate din partea soţilor cu privire la numele purtat după divorţ în situaţiile în care din sentinţele de divorţ nu reiese cu privire la acestea – în original şi în copie;
Cererea de recunoaștere a hotărârii străine va trebui în mod obligatoriu însoțită de următoarele acte :
- hotărârea de divorț pronunțată în străinătate – în original și copie;
- traducerea legalizată a hotărârii judecătorești, în original și în fotocopie – aici devin incidente situațiile enunțate la pct. II.1.b)
- dovada caracterului definitiv al acesteia în țara în care a fost pronunțata
- certificat căsătorie – în original
- certificat naștere – în copie
- declarații autentificate din partea soților cu privire la numele purtat după divorț în situațiile în care din sentințele de divorț nu reiese cu privire la acestea – în original şi în copie;
- cartea de identitate – în copie
- procură notarială prin care clientul împuternicește avocatul să se ocupe de recunoașterea hotărârii de divorț în România.
- Cine poate face cererea de înscriere a mențiunii de divorț?
Cererea de înscriere a mențiunii de divorț se poate face personal de soțul divorțat sau prin mandatar cu procură specială autentificată. Dacă se realizează prin mandatar, mandatarul:
- fie va avea procură notarială, întocmită în fața unui notar public român;
- fie va avea procură întocmită la o misiune diplomatică sau oficiu consular român de pe teritoriul statului străin;
- fie va avea o procură emisă de un notar dintr-un stat străin – în acest caz, trebuie făcută următoarea distincție:
- dacă procura a fost întocmită de un notar public dintr-un stat membru UE sau într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei, aceasta procură va fi doar tradusă legalizat;
- dacă procura a fost întocmită de un notar public dintr-un stat care nu este membru UE, dar este semnatar ale Convenției de la Haga, atunci procura împreună cu traducerea legalizată a acesteia trebuie apostilate;
- dacă procura a fost întocmită de un notar public care nu se află nici în stat membru UE, nici într-un stat cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară în materie civilă și de dreptul familiei și nici într-un stat semnatar ale Convenției de la Haga, atunci procura împreună cu traducerea legalizată a acesteia trebuie supralegalizate;
- Termenul în care poate fi formulată cererea de înscrierii a mențiunii divorțului:
Cererea de înscriere a mențiunii divorțului se poate solicita oricând după desfacerea căsătoriei, dar înainte de a încheia o nouă căsătorie.
- Unde se va depune cererea de înscrierii a mențiunii divorțului?
În situația în care căsătoria a fost încheiată pe teritoriul României, cererea de înscrierii a mențiunii divorțului se va depune la primăria unde s-a încheiat căsătoria și care are în păstrare actul de căsătorie.
În situația în care căsătoria a fost încheiată în afara teritoriului României, dar a fost recunoscută și transcrisă în România, cererea de înscrierii a mențiunii divorțului se va depune la primăria unde a fost transcrisă căsătoria – respectiv la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază titularul certificatului de căsătorie și care are în păstrare actul de căsătorie.
În situația în care atât căsătoria, cât și divorțul s-au realizat în afara teritoriului României, se va proceda întâi la transcrierea căsătoriei în registrele de stare civilă române și ulterior, se va demara procedura de înscriere a mențiunii divorțului.
Echipa de avocați Ionescu și Asociații vă asigură consultanța juridică în vederea parcurgerii acestor proceduri.