Iată câteva dintre cele mai relevante reglementări:
-
Directiva privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (Directiva NIS): Adoptată în 2016, această directivă stabilește cerințe minime de securitate cibernetică pentru operatorii de infrastructură critică și pentru furnizorii de servicii digitale. Ea solicită statelor membre să dezvolte strategii naționale de securitate cibernetică și să stabilească agenții naționale responsabile cu monitorizarea și gestionarea incidentelor de securitate cibernetică.
-
Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR): Adoptat în 2016 și intrat în vigoare în 2018, GDPR reglementează protecția datelor personale în Uniunea Europeană. În contextul securității cibernetice, GDPR impune obligații stricte privind securitatea datelor și notificarea încălcărilor de securitate către autoritățile de supraveghere și persoanele afectate.
-
Directiva privind combaterea atacurilor cibernetice și infracțiunilor informatice (Directiva NIS 2): Adoptată în 2021, această directivă actualizează și completează Directiva NIS și introduce noi cerințe pentru securitatea cibernetică. Ea promovează cooperarea între statele membre în gestionarea incidentelor cibernetice și impune măsuri de securitate mai stricte pentru operatorii de servicii esențiale și pentru furnizorii de servicii digitale.
-
Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea cibernetică (Convenția de la Budapesta): Această convenție, adoptată în 2001 și semnată de mai multe țări europene, stabilește norme pentru combaterea infracțiunilor informatice, cum ar fi accesul ilegal la sistemele informatice, frauda informatică, pornografia infantilă și alte infracțiuni asociate cu tehnologia.
-
Directiva privind combaterea infracțiunilor cibernetice (Directiva cibernetica): Adoptată în 2013, această directivă stabilește norme minime privind definiția și pedepsele pentru infracțiunile cibernetice, cum ar fi accesul ilegal la sisteme informatice, interferența cu datele, infracțiunile informatice asupra proprietății și infracțiunile împotriva integrității sistemelor informatice.
-
Directiva privind stocarea datelor: Această directivă, adoptată în 2006 și revizuită în 2009, impune furnizorilor de servicii de comunicații electronice să stocheze anumite date de trafic și de localizare, pentru a facilita investigarea, detectarea și urmărirea infracțiunilor grave.
Acestea sunt doar câteva exemple de reglementări importante în domeniul securității cibernetice și al criminalității cibernetice în Uniunea Europeană. Este important de menționat că legislația specifică și implementarea efectivă pot varia în fiecare stat membru al UE, deoarece directivele trebuie transpuse în legislația națională a fiecărei țări.